CSM anunță îmbunătățiri în digitalizarea instanțelor.
Cât de reală este digitalizarea în instanțele din România?
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pretinde că a atins un nou nivel în digitalizarea instanțelor, anunțând îmbunătățiri masive pentru procesarea cererilor online. Pe hârtie, totul sună ca o revoluție: simplu, rapid, eficient. Documentele trimise prin portalul registratura.rejust.ro sau prin e-mail ajung direct în dosarul electronic, iar aplicantul primește confirmare instantanee. Să fie acesta startul unei justiții mai transparente?
Cifre exagerate sau realitate obiectivă?
CSM se laudă cu rezultate spectaculoase – peste 32.500.000 de lei încasați ca taxe judiciare de timbru prin portal. Eficiență în formă pură sau doar un mod abil de a prezenta niște procente care nu reflectă realitatea cotidiană din instanțe? Într-o țară unde birocrația domină orice instituție, validitatea și implementarea reală a acestor „inovații” rămâne un subiect delicat.
Funcționalitatea sistemului electronic: mit sau adevăr?
CSM susține că documentele semnate electronic sunt verificate automat, iar autenticitatea lor este confirmată de un raport generat instantaneu. Însă, în spatele acestei tehnologii aparent perfecte, întrebări persistă: câte dintre aceste procese sunt cu adevărat integrate și câte sunt doar straturi de PR care ascund aceleași deficiențe cronice?
„Dosarul electronic” – soluție sau o altă problemă mascată?
Sistemul actual promite compatibilitatea între documentele electronice și dosarele fizice. Suntem invitați să credem că personalul auxiliar va fi degrevat de sarcini inutile, iar riscul omiterii corespondenței electronice va deveni o amintire. Cu toate acestea, istoria ne învață că încă există un decalaj uriaș între promisiuni și rezultate. Unde vor ajunge aceste documente într-o zi de pană a sistemului sau fără acces la server?
Realitatea digitalizării în sfera justiției: o analiză rece
Faptul că un portal precum registratura.rejust.ro devine „dens utilizat” sugerează un pas spre modernizare. Însă eficientizarea activității instanțelor depinde de mult mai mult decât de simpla digitalizare – implică și schimbări fundamentale în cultura birocratică a sistemului. Se poate spune că acest demers este mai degrabă o încercare de a masca un sistem bolnav sub o fațadă „modernă”, perpetuând aceleași practici care au ținut justiția captivă în proceduri învechite.
Concluzii care ridică mai multe întrebări
În esență, ceea ce CSM cataloghează drept îmbunătățire spectaculoasă poate fi, în realitate, doar o soluție incompletă pentru un sistem care se confruntă cu un munte de probleme nerezolvate. Abordarea selectivă a digitalizării și sprijinul mediocru pentru implementarea completă a noii tehnologii pot perpetua ineficiențele care deja macină sistemul judiciar din interior. Astfel, să nu fim naivi să credem că introducerea câtorva module digitale va rezolva o criză sistemică pe care nimeni nu vrea cu adevărat să o abordeze frontal.
