Judecătorii de la Înalta Curte versus sintagma „sub influența”
Controversa asupra sintagmei „sub influența” în cazul șoferilor depistați cu substanțe interzise în organism zguduie întreg sistemul de justiție din România. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, din 27 ianuarie 2025, schimbă radical regulile jocului – acum, simpla prezență a substanțelor în corp nu mai înseamnă automat că șoferul nu era apt să conducă. Cu alte cuvinte, nu mai e vorba doar de teste toxicologice, ci și de confirmarea faptului că aceste substanțe le-au afectat efectiv capacitatea de a conduce.
Este oare o victorie a științei asupra instanțelor care de-a lungul anilor au ignorat flagrant expertizele medico-legale? Sau doar un nou motiv pentru tergiversarea cazurilor? Rapoartele medico-legale devin acum cheia de boltă în a demonstra incapacitatea efectivă de a conduce. Ceea ce părea simplu pe hârtie devine, dintr-o dată, un labirint juridic, lăsând loc pentru interpretări care pot slăbi aplicabilitatea legii.
Expertiza medico-legală – între teorie și haos practic
Medicul legist Gabriel Gorun insistă că analizele nu pot fi tratate ca simple formalități. Totul depinde de o evaluare complexă: comportamentul șoferului la momentul testării, eventualele reflexe modificate, istoricul medical și concentrația exactă a substanțelor psihoactive. Aparent obiectivă, expertiza aduce în fața instanțelor ceea ce nimeni nu s-ar fi așteptat: incertitudine juridică.
Diferențele individuale complică totul. Toleranțele diferite la substanțe sau tratamentele medicamentoase pot transforma un test pozitiv în altceva decât o probă clară în instanță. Pragurile admise pentru diverse substanțe sunt o altă capcană. Pare că oricât de „obiectivă” ar fi expertiza, subiectivitatea umană își face rapid loc în ecuație.
Nemulțumirea procurorilor și cerința de schimbare legislativă
Procurorii nu sunt deloc mulțumiți. Alex Florența, Procurorul General al României, nu ezită să critice decizia. În opinia sa, sintagma „sub influența” este mult prea interpretabilă și înlocuirea sa cu ceva mai clar ar putea fi salvarea. Dar ce salvăm de fapt? Justiția? Străzile? Sau doar ne ferim să acceptăm că unele legi devin ineficiente când le aplicăm într-o societate tot mai complexă?
Și cum rămâne cu timpul? Expertizele medico-legale pot dura până la doi ani. Asta ar însemna ani de procese tergiversate și un sistem și așa sufocat de dosare. Medicul Gabriel Gorun aruncă mai multă benzină pe foc, acuzând că supraaglomerarea invocată de instituții nu reprezintă altceva decât o scuză absurdă.
Argumentele judecătorilor: cine are, de fapt, dreptate?
Instanțele nu se lasă intimidate. Argumentele lor pleacă de la ideea că legalitatea nu trebuie să fie stricată de concluzii simpliste. Efectele substanțelor psihoactive variază, sunt limitate în timp și depind de multe variabile. De aceea, susțin judecătorii, doar o analiză detaliată poate separa realul pericol de un caz banal de prezență detectabilă a substanțelor.
Dar cât de mult riscăm să periclităm siguranța rutieră? Într-o lume marcată de accidente cumplite cauzate de șoferi drogați, astfel de subtilități par să încline balanța în favoarea neglijenței.
Un viitor impredictibil pentru justiție și siguranța rutieră
Până unde putem împinge limitele interpretărilor? Dacă deciziile oscilante continuă, iar legea rămâne neclară, cine pierde mai mult: șoferii corecți, victimele accidentelor sau credibilitatea sistemului judiciar? Nimeni nu poate spune cu certitudine, dar e clar că un echilibru trebuie găsit. Siguranța străzilor nu poate fi negociată, iar justiția nu ar trebui transformată într-un instrument al relativității.
