Un judecător de la Curtea de Apel Ploiești vrea să rezolve problema „turului 2 înapoi”
Un verdict în răspăr: „turul 2” și sfidarea deciziilor supreme
Curtea de Apel Ploiești se transformă, cu fiecare ședință, într-un simbol al revoltei împotriva ordinii juridice. Judecătorul Mihai Cătălin Constantin, cel mai recent protagonist al acestui spectacol, pare hotărât să redefinească limitele competențelor legale, sfidând fără ezitare deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Deciziile ÎCCJ – doar opinii pentru unii judecători?
Atitudinea provocatoare a completului de la Ploiești contrazice clar hotărârea supremă care stabilește că o Curte de Apel nu poate suspenda sau anula deciziile Curții Constituționale. Totuși, judecătorul Constantin refuză să se lase împiedicat de ceea ce, în mod normal, ar fi perceput drept o limitare clară.
Dezordine juridică sau revoluție locală?
„Revoluția de la Ploiești”, titlul acordat ironic de critici, nu e doar o glumă. Deciziile acestui complet încurajează, mai degrabă, o dezordine juridică, în loc să promoveze ordinea și respectul față de lege. Argumentul folosit se bazează pe anularea unei alte hotărâri CCR, la Curtea de Apel București, în 2018, un caz total distinct care nu are relevanță directă pentru actuala situație.
Un precedent periculos
Judecătorul Constantin consideră că poate trece peste deciziile CCR precum ar face-o cu un simplu regulament administrativ. Insistența asupra „competenței generale, materiale și funcționale” a instanței nu este altceva decât o încercare perfidă de a rescrie limitele legale. Dacă acest comportament devine normă, întreaga structură a sistemului de justiție riscă să se transforme într-un haos.
Împotriva curentului
Cu toate acestea, avocații și alți critici, precum Toni Neacșu, nu rămân tăcuți și atrag atenția asupra efectelor catastrofale ale unei astfel de sfidări generale. Ce înseamnă, de fapt, să ignori o hotărâre a unei instanțe supreme, dacă nu un atac direct la integritatea statului de drept?
Un sistem tot mai ermetic
Faptul că cererea de recuzare a judecătorului Constantin, invocată pe baza presupusei simpatii anterioare față de decizii similare, a fost respinsă, subliniază rigiditatea unui sistem care ocupă acum primele pagini ale controverselor.
Ce urmează?
Următoarea audiere, programată la nouă zile după turul al doilea al alegerilor prezidențiale, ar putea fi nu doar un test pentru competența judecătorului, ci și pentru viitorul întregii structuri a justiției în România. Într-o astfel de lume juridică „remodelată”, cine mai are curaj să creadă în statul de drept?
