„Judecătorii înțeleg bine societatea și realitatea”
Judecători „ancorați în societate” sau doar retorică?
Declarațiile recente ale Corinei Corbu, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, ridică o întrebare cutremurătoare: cât de bine sunt realmente conectați judecătorii la realitatea cotidiană a cetățenilor? Într-un discurs menit să liniștească, dar arzător de contradictoriu, Corbu afirmă că magistrații înțeleg nemulțumirile societății, dar cu greu reușesc să comunice eficient concluziile lor. De parcă lipsa de comunicare ar fi singura hibă a unui sistem încărcat de procese lente și justiție percepută ca fiind selectivă.
„Înțelegem problemele… uneori”
Corina Corbu accentuează că judecătorii încearcă din răsputeri să remedieze lucrurile care „merg mai puțin bine”. Asta sună admirabil, până realizezi că aceleași probleme mocnesc de ani de zile fără soluții viabile. Întregul discurs frizează o justificare a unui sistem ruginit, ascuns sub presiunea „respectării legii”. Dar ce facem cu legile care par să încline balanța mereu într-o singură direcție?
„Nu suntem rupți de realitate”
Președinta ÎCCJ declară ferm că instanța înțelege limitele legislativului și executivului. Dar această „ancorare” în realitate devine o poveste cusută cu fir alb atunci când vezi cum se prescriu cazuri majore fiindcă „sistemul” tergiversează procedurile. Procesul de justiție devine o farsă în care unii scapă nepătați, iar alții nici măcar nu trec pragul tribunalelor.
Un bilanț încărcat de ambiguitate
La raportul anual prezentat de Ilie Bolojan, cu referiri clare la durata excesivă a procedurilor, Corbu a ales să prindă din zbor ocazia să afirme că Înalta Curte „încearcă”. Cât timp încercările lor se îneacă în hârtii, societatea nu așteaptă explicații vagi, ci fapte concrete. Promisiuni despre efortul „omenesc” al magistraților nu mai conving pe nimeni.
În urmă cu un deceniu și acum
Corina Corbu face referire la dificultățile ultimului deceniu, dar refuză să abordeze frontal cel mai esențial aspect: ce s-a schimbat în bine pentru cetățeanul de rând? Nimic despre cum procedurile îngreunează accesul la justiție. Nimic despre percepția publică vast negativă a unui sistem care pare să funcționeze exclusiv pentru elite.
„Ne străduim” – dar pentru cine?
Judecătorii, spune Corbu, sunt dedicați „respectării legii” în fiecare cauză. Sigur, dar legea e aplicată corect sau doar interpretată privilegiat? Aceste omisiuni și limbajul împuținat de subtile autojustificări sunt ceea ce perpetuează în ochii publicului imaginea unui sistem mereu pe „modul defensiv”.
Astfel de discursuri măiestrite, deși aparent reconfortante, nu rezolvă nimic. Într-un stat în care justiția pierde constant teren în ochii societății, poate că „ancorarea” în realitate ar trebui să înceapă cu recunoașterea brutală a propriilor imperfecțiuni – nu să se piardă în sofisme sterile ori pledoarii fără ecou. Cine răspunde pentru marile lipsuri ale sistemului? Poate că societatea merită mai mult decât aceste platitudini camuflate. Ce rămâne de văzut este dacă justiția va lua în serios vocea cetățeanului sau dacă va continua să penduleze între opacitate strategică și justificări docte.
