„`html

MOTIVAREA CCR PRIVIND CONSTITUȚIONALITATEA „AMENDAMENTULUI FRITZ”

Curtea Constituţională a României a publicat o motivare importantă referitoare la constitutinalitatea amendamentului Fritz, subliniind că legea criticată nu reglementează un cumul de răspunderi sau sancţiuni care s-ar autoexclude reciproc, ci mai degrabă o formă unică de răspundere cu sancţiuni clar definite, menite să protejeze integritatea funcţiei publice, fără să se încalce articolul 1, alineatul (5) din Constituţie.

Judecătorii CCR observă că, după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, neretroactivitatea legii a devenit un principiu constituţional esenţial, ceea ce înseamnă că orice act legislativ nu poate contraveni acestui principiu, nici măcar într-o intenţie bine fundamentată de a corecta situaţii anterioare considerate nedrepte.

Curtea constată că norma tranzitorie nu introduce o nouă sancţiune personală pentru faptele trecutului, ci închide un mandat a cărui integritate a fost afectată. Aceasta subliniază că trebuie luate în considerare efectele viitoare ale situației juridice create anterior intrării în vigoare a noii legi, tratându-se ca o continuare a unei situații juridice în curs de desfășurare.

Judecătorii explică cum o situaţie de conflict de interese sau o stare de incompatibilitate afectează integritatea funcţiei publice. Aceasta ultima se întinde pe tot intervalul în care titularul funcţiei publice îşi execută sancţiunea, iar orice alterare a autorităţii sau imaginii funcţiei publice se reflectă asupra credibilităţii acesteia.

CCR concluzionează că pentru a menţine coeziunea acţiunii statului în domeniul funcţiei publice, este necesară integrarea efectelor legii vechi în noua reglementare, în scopul de a proteja integritatea funcţiei publice, care a fost grav afectată de o acţiune nelegală a titularului său temporar.

DE CE NU ESTE CONSTITUȚIONAL ARTICOLUL PRIVIND DECLARAȚIA DE AVERE A „PERSOANEI CARE ARE RELAȚII ASEMĂNĂTOARE ACELORA DINTRE SOȚI” CU UN DEMNITAR

Curtea Constituţională a analizat obligaţia depunerii declaraţiilor de avere şi de interese de către cei care au relaţii asemănătoare acelora dintre soţi cu demnitarii, conchizând că această sintagmă se referă la diverse forme de convieţuire, fie că sunt între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex. Totodată, concluzionează că statul nu poate impune obligaţii juridice partenerilor de fapt, atâta timp cât acestea nu sunt recunoscute şi protejate oficial.

Judecătorii atrag atenţia că norma prezentată nu conţine criterii obiective pentru a determina ce tip de relaţii afectează statutul juridic, lăsând astfel subiecţii să se autocalifice. Această ambiguitate contravine cerinţelor constituţionale de accesibilitate şi claritate a legii.

Curtea reţine că expunerea publică a declaraţiilor de interese financiare depăşeşte scopul de a menţine integritatea funcţiei publice, transformându-se într-o expunere nejustificată a vieţii private a demnitarilor. Astfel, se consideră că o asemenea publicitate este inacceptabilă, mai ales că reglementările anterioare prevăd că declarațiile de avere trebuie să rămână confidențiale.

În concluzie, CCR a decis că art.II pct.2, ce face referire la declaraţia de interese financiare, încalcă atât articolul 147 alineatul (4) cât și articolul 26 din Constituție, considerând că obligaţiile legale, în special în ceea ce privește privacitatea, nu pot fi eludate.

„`